Copilul si Olita. Cauzele principale ale refuzului de a face la olita
Copilul si Olita. Cauzele principale ale refuzului de a face la olita
Monica Bolocan – psiholog pentru copii
Renuntarea la scutec e un moment important in viata familiei din toate punctele de vedere: viata parintilor se usureaza, costurile sunt mai mici, iar copilul renunta cu totul la statutul de bebelus. Trece intr-o alta “era”. In plus, poate fi dat la gradinita.
Trecerea la olita nu e chiar atat de simpla pe cat pare, desi se intampla de multe ori intr-un mod firesc, ca toate schimbarile spectaculoase din primii ani de viata. Constientizarea din timp a nevoii de eliminare si mai ales autocontrolul si abtinerea pana la momentul oportun (mergem la baie, ne dezbracam, ne asezam pe olita si abia apoi facem) necesita maturizarea circuitelor neuronale implicate in acest proces. Aceasta maturizare are loc de obicei in jurul varstei de 2 ani, cand copilul incepe sa se constientizeze pe sine, ca persoana, cu vointa si putere de decizie proprie, si este un proces extrem de important. Un lucru este cert: copilul nu va fi capabil sa faca la olita decat atunci cand creierul lui este pregatit pentru aceasta.
Tocmai de aceea, daca micutul trece de varsta de 2 ½ – 3 ani si nu anunta inca intentia de eliminare (ex: copilul face in continuare in scutec si, cel mult, anunta dupa ce a facut) este un semnal de alarma legat de dezvoltarea lui neurologica. Se impune un control de specialitate pentru eliminarea oricarei cauzalitati medicale si o evaluare psihologica a dezvoltarii, intrucat in multe cazuri este vorba de intarzieri in dezvoltare (ex: retard, autism) sau alte afectiuni cu implicatii asupra abilitatilor functionale si de autonomie personala.
Nu de putine ori insa, deci copilul se dezvolta normal si este capabil sa se controleze si sa renunte la scutec, el este blocat din punct de vedere emotional. Acest lucru se intampla atunci cand parintii, bona sau bunicii fac o obsesie din trecerea la olita, pedepsesc copilul atunci cand se scapa pe el, il forteaza sa stea pe olita, iar pentru copil subiectul devine traumatizant. Unii psihologi celebri considera ca refuzul copilului de a face la olita este determinat de problemele de relationare dintre mama si copil. Spre exemplu, o mama critica, “rece”, neacordata la nevoile copilului, sau hiperprotectiva, cicalitoare, chiar compulsiva, il poate face pe copil sa protesteze in felul lui chiar si prin refuzul de a-i face mamei bucuria de a sta pe olita. In astfel de cazuri pot aparea complicatii gen constipatia cronica la copil, cu toate consecintele medicale de rigoare (inclusiv fisuri anale) si se creaza un cerc vicios din care este greu de iesit fara o restructurare profunda a relatiei dintre parinti si copil.
Voi reveni intr-un articol viitor cu semnele care ne indica momentul cand copilul e pregatit pentru olita dar si sfaturi concrete pentru a-l ajuta.
Publicat de: KidSpots