Despre epilepsie la copii
Despre epilepsie la copii
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Atunci cand un copil este diagnosticat cu epilepsie, intregul Univers al familliei se schimba. In mod firesc, parintii se intreaba care sunt cauzele acestei conditii medicale si, mai ales, cum va fi afectata viata copilului in viitor. Desi exista si situatii in care acest diagnostic nu impune schimbari majore in viata familiei, de cele mai multe ori este necesar ca parintii sa ia anumite masuri de interventie pentru a-si ajuta copilul sa compenseze implicatiile acestei tulburari atat in plan personal (afectiv si comportamental), cat mai ales in relatia cu scoala si cu procesul de invatare.
In orice situatie, este absolut necesar ca parintii sa se informeze corect despre ce inseamna epilepsia si cum poate afecta aceasta tulburare viata unui copil. Este bine stiut ca a deveni “expert” in conditia medicala a propriului copil ajuta semnificativ la diminuarea starilor de anxietate si nelinistilor, fapt ce le permite parintilor sa aiba o contributie semnificativa in procesul terapeutic al copilului.
Medicul neurolog pediatru este specialistul care poate oferi cea mai competenta opinie in legatura cu aceasta disfunctie neurologica. De asemenea, neuropsihologul sau psihologul clinician pot ajuta parintii sa inteleaga care sunt implicatiile epilepsiei asupra comportamentului, starii afective si performantei in invatare a copilului si sa intocmeasca un plan de interventie adecvat profilului neuropsihologic al acestuia.
Ce este epilepsia?
Se estimeaza ca intr-un creier uman exista intre 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei avand aproximativ 10.000 de conexiuni. Comunicarea intre neuroni se face prin semnale electrice si chimice. Atunci cand se produce o descarcare electrica excesiva intr-o zona a creierului, afectand activitatea normala a neuronilor din acea zona, apar modificari specifice de functionare. Aceasta activitate a creierului se masoara prin EEG (electroencefalograma) – care stabileste intensitatea biocurentilor produsi. Epilepsia nu este o “boala” si nu este contagioasa. De asemenea, nu este o tulburare psihica. Epilepsia este o perturbare in functionarea electrica a creierului manifestata prin crize repetate, cu frecventa si durata variabila, insotite sau nu de convulsii. Diagnosticul de epilepsie presupune existenta unor crize recurente (repetate). Termenul de epilepsie este generic, existand peste 40 de sindroame epileptice, fiecare cu particularitatile sale anatomice, biochimice si fiziologice.
Cum se manifesta epilepsia la copii?
Un copil poate avea convulsii fara a fi vorba despre epilepsie. Convulsiile pot aparea in situatiile de febra ridicata (“convulsii febrile”) sau in cazul unor boli care afecteaza creierul. O criza epileptica poate imbraca foarte multe forme in plan comportamental, de la o simpla stare de “absenta”, in care copilul priveste fix in gol sau clipeste de cateva ori, pana la pierderea partiala sau totala a cunostintei, spasme musculare, miscari necontrolate, senzatii ciudate (vizuale, gustative, olfactive etc), convulsii. O criza poate tine cateva secunde sau cateva minute. Modul in care se manifesta o criza epileptica si consecintele acesteia sunt determinate de zona din creier in care apare descarcarea electrica anormala. Aceste descarcari pot avea frecventa variabila, de la foarte rar la foarte des, si pot aparea atat in timpul zilei cat si noaptea, in somn, sau imediat dupa trezirea din somn.
Intrucat unele comportamente de tipul miscarilor necontrolate si intreruperii scurte a comunicarii fac parte din comportamentul normal al unui copil mic, este foarte greu de identificat daca este vorba sau nu despre o criza epileptica. Parintii trebuie sa fie atenti la patternurile (schemele repetate) de comportament atipic care au loc prea des pentru a fi doar “intamplatoare”. In plus, la copiii mai mari apar alterari nejustificate ale starii afective, ale limbajului si comunicarii (ex: dificultati de pronuntie, de “gasire” a cuvintelor potrivite, de exprimare gramaticala corecta etc) si mai ales ale capacitatii de invatare (incluzand atentia, memoria, rationamentul, viteza de procesare).