Metode de educare a rabdarii la copii
Metode de educare a rabdarii la copii
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Rabdarea este cea mai buna masura a capacitatii copilului de a tolera frustarile. Despre cauzele si manifestarile intolerantei la frustrare la copii am vorbit in alte articole. Implicand un bun autocontrol, rabdarea se imbunatateste odata cu varsta si, din fericire, poate fi educata. De fapt, in cele mai multe cazuri, lipsa de rabdare a copiilor este un rezultat al greselilor in educatia primita de la parinti. De cele mai multe ori, parintii copiilor “nerabdatori” sunt ei insisi nervosi, lipsiti de tact si de intelegere nu numai in relatia cu copiii lor, ci si in modul de rezolvare a problemelor simple de viata, de zi cu zi. Cum poate invata sa aiba rabdare un copil al carui parinte devine brusc nervos atunci cand trebuie sa astepte (la semafor, la coada etc) sau cand nu ii sunt indeplinite pe loc asteptarile sau cerintele? Ecuatia este simpla: cantitatea de rabdare si de toleranta pe care o oferim copiilor este egala cu cea pe care o primim de la ei.
In functie de natura factorului care genereaza frustrarea, rabdarea este de doua tipuri:
- Rabdarea de a amana gratificarea – atunci cand copilul isi doreste sa obtina sau sa faca ceva (ex: sa primeasca ceva, sa castige, sa i se satisfaca o nevoie, sa faca o activitate care ii place etc)
- Rabdarea de a finaliza o sarcina perceputa ca dificila sau neatractiva (ex: activitati de joaca si invatare structurate, temele pentru acasa, activitati casnice, etc). Acest tip de rabdare are la baza motivatia interna, unul dintre cele mai complexe mecanisme motivationale
In plus fata de autocontrolul personal oferit ca model de comportament copiilor, iata si cateva metode simple prin care parintii ii pot ajuta pe cei mici sa invete sa aiba rabdare:
- Amanati putin cate putin satisfacerea cerintelor copilului. Cand micutul cere insistent ceva, lungiti timpul de asteptare al acestuia punandu-i intrebari suplimentare despre ce doreste sau despre cum vrea sa utilizeze obiectul cerut (ca si cum vreti sa fiti sigur ca ati inteles corect ce isi doreste). Atitudinea trebuie sa fie binevoitoare iar intrebarile puse trebuie sa reflecte “interesul” parintelui pentru a satisface cerinta copilului. Este un fel de “exces de zel” in a va asigura ca ati inteles ce vrea acesta.
- In cazul copiilor mai mari, dupa solicitarea mai multor lamuriri (“exces de zel”), conditionati indeplinirea cerintei de finalizarea sarcinii anterioare sau de executia unei sarcini noi, mai putin atractive (de exemplu: “te poti juca 10 minute pe tableta dupa ce strangi jucariile de pe jos”). De asemenea, copiilor de peste 5-6 ani le puteti stabili un interval de timp dupa care pot primi ce au cerut, spre exemplu “Iti dau jocul peste 5 minute”, si chiar puteti pune un ceas sa sune (de preferat sa fie un ceas cu secundar pe care copilul sa il poata urmari). Lungiti treptat timpul de asteptare, in functie de comportamentul copilului. Ideea este nu sa il enervati, ci sa il faceti sa accepte asteptarea.
- Atunci cand simtiti ca, in timpul unei activitati, copilul isi pierde interesul si devine plictisit, neatent si chiar frustrat ca nu stie sau nu poate sa faca, stabiliti un extra-obiectiv mai usor de atins ca timp de executie si complexitate, apoi oferiti o scurta pauza. Spre exemplu, in timpul temelor la matematica, puteti spune “Poti lasa exercitiul acesta pentru mai tarziu, alege acum sa faci un exercitiu mai usor, apoi poti lua o scurta pauza”. Sau “Finalizeaza acum doar exercitiul acesta, apoi poti lua o scurta pauza”. Asigurati-va ca oferiti un minim de sprijin copilului pentru a-l ajuta sa finalizeze activitatile mai dificile. Pentru un copil de 4-5 ani, oferiti un obiectiv suplimentar care sa nu necesite mai mult de 15-20 secunde pentru a fi realizat, iar unui copil de 8-9 ani oferiti-i extra-sarcini de 2-3 minute. Indiferent de rezultat, laudati efortul copilului.
Publicat de: KidSpots