Plansul copiilor

Plansul copiilor

Ingredient cheie al sanatatii emotionale

Monica Bolocan, psiholog pentru copii

Nu mai este un secret pentru nimeni ca plansul copiilor este o modalitate de a comunica emotii, nevoi, sentimente. Natura a inzestrat copiii mici – care nu se pot exprima inca prin cuvinte – cu aceasta modalitate de a atrage atentia parintilor ca ceva nu este in regula.

Bebelusii plang intotdeauna dintr-un motiv clar: foame, frig, durere, disconfort fizic sau psihic. Intrucat afectiunea este un ingredient cheie al dezvoltarii, bebelusii plang inclusiv pentru ca simt ca au nevoie de iubire, mangaiere si de contact fizic cu mama. Similar, copiii mici au nevoie de stimulare adecvata pentru a se dezvolta si atunci cand nu o primesc, isi exprima aceasta nevoie prin plans. Ignorarea plansului unui bebelus pentru motivul de a “nu-l invata sa fie un rasfatat si sa planga din orice” este o neglijenta grava care sta la baza formarii unui atasament incorect si, mai tarziu, a problemelor emotionale si de comportament. Nu putem avea pretentia de la bebelusi si de la copiii pana in 2-3 ani sa isi controleze emotiile si sa nu planga. Creierul isi dezvolta aceasta capacitate treptat, astfel incat abia spre 5 – 6 ani copilul poate prelua controlul constient asupra emotiilor si comportamentului sau.

Lacrimile si crizele de afect sunt mecanisme prin care copiii isi exprima emotiile si se vindeca de stres si traume. Un parinte sensibil la emotiile micutului sau ajunge sa isi cunoasca foarte bine copilul si sa stie exact cum sa reactioneze la plansul acestuia in functie de situatie. Sfaturile de tipul “ignora-l cand plange, altfel va invata sa planga ori de cate ori vrea ceva de la tine” nu pot fi aplicate orbeste. E nevoie de inteligenta emotionala in primul rand din partea parintilor pentru a-si da seama cum sa foloseasca corect tehnicile de disciplinare a copilului.

Copiii au nevoie de un mediu care sa le permita sa isi exprime emotiile – prin plans, furie, crize de afect etc – fara a fi criticati, ridiculizati sau pedepsiti in permanenta. Acest mediu ii va ajuta sa creasca sanatosi din punct de vedere emotional, invatandu-i sa isi descarce frustrarile, frica, furia, confuzia si alte emotii negative si nu sa le nege si sa le suprime. Orice emotie negativa care nu este exprimata si consumata corect afecteaza echilibrul emotional. “Raul” ramane inauntru, in suflet, si roade precum o rugina. Ulterior, copilul care nu a invatat sa isi inteleaga si sa isi elibereze emotille devine un adult cu probleme de relationare si chiar dezechilibru psihic, care isi va gasi – nu de putine ori – refugiul in alcool, droguri si alte adictii sau va suferi de diverse forme de anxietate si depresie. Toti adultii care calca pragul unui psiholog sau psihiatru au avut parte in copilaria lor de “sprijinul” unui parinte care le-a negat, suprimat sau pedepsit exprimarea emotiilor, fortandu-i sa caute si sa gaseasca, constient si mai ales inconstient, mecanisme nesanatoase de a si le exprima.

Cand parintii isi lasa copiii sa isi exprime emotiile si nu le invalideaza, cei mici invata ca ori de cate ori au o problema pot veni la parintii lor pentru alinare si intelegere, indiferent de cat de speriati, furiosi sau frustrati sunt. Se formeaza astfel o relatie de atasament corecta, baza pentru viitoarele relatii si pentru echilbrul psihic de adult. Copiii crescuti astfel devin empatici, cooperanti si non-violenti.

Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ii lasam pe copii sa isi manifeste emotiile negative prin plans sau crize de nervi oricum si oriunde, ci doar ca trebuie sa avem o buna intelegere a situatiei inainte de a reactiona. In articolele urmatoare, va voi ajuta sa identificati tipurile “sanatoase”, respectiv “problematice” de plans, si voi descrie care sunt cele mai potrivite modalitati de a reactiona la plansul unui copil in functie de situatie pentru a va ajuta sa cresteti un copil sanatos emotional.

Publicat de: KidSpots